Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Staţiune turistică de interes naţional

Oraşul Râşnov a fost atestat ca staţiune turistică de interes naţional printr-o Hotărâre de Guvern din 27 noiembrie 2012
 


Oraşul Râşnov este a treia staţiune de interes naţional din judeţul Braşov după Poiana Braşov şi Predeal. Oraşul a obţinut acest statut pe baza îndeplinirii unor criterii obligatorii de atestare printre care amplasarea într-un cadru natural fără poluare, existenţa utilităţilor urban-utilitare, existenţa serviciilor de informare şi promovare turistică, precum şi îndeplinirea unor criterii suplimentare de atestare a staţiunii turistice, cum ar fi existenţa unor săli de spectacole, cinematograf, parcuri, amenajări pentru practicarea sporturilor, centre de informare turistică, organizarea de evenimente turistice, culturale, sportive.

Dacă în anul 2004 bugetul oraşului era de 30 miliarde lei vechi din venituri proprii, după 8 ani, în anul 2011, Primăria Râşnov a încasat 156 miliarde lei vechi din venituri proprii, având implementate proiecte de peste 30 milioane euro.
"O sursă importantă a fost dezvoltarea turistică: în anul 2004 aveam 150 locuri de cazare, iar după 8 ani sunt peste 2000 locuri. Administrarea eficientă şi profesionistă a Cetăţii Râşnov în interesul comunităţii râşnovene reprezintă un alt succes cu care ne mândrim. După 2008, numărul turiştilor a crescut spectaculos şi remarcăm inclusiv anul acesta o creştere faţă de anul trecut: de la începutul anului (2012, n.a.) până în 26 noiembrie 2011 am avut 189.030 vizitatori, în aceeaşi perioadă a anului 2012 avem 198.602 vizitatori, cu 9.572 vizitatori mai mulţi decât anul anterior. Reclamele turistice ne prezintă Râşnovul interbelic ca o stţiune climaterică cu ştaif. Este o obligaţie şi un îndemn pentru noi să recâştigăm ştaiful de altădată şi să purtăm cu cinste statutul de staţiune turistică naţională", a declarat primarul oraşului Râşnov, Adrian Ioan Veştea.


A fost odată...

Interesul Râşnovului pentru turism este legitimat de o tradiţie de peste 100 de ani. Prezenţa "vilegiaturiştilor" este documentată în mod minuţios de cărţile poştale ilustrate trimise din Râşnov/ Rosenau încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Atracţiile principale pentru oaspeţii comunei Râşnov au fost încă de la început cetatea medievală şi munţii învecinaţi. În 1875, când comunitatea a ridicat un hotel, numele ales a fost "La Cetatea Râşnovului". La 23 august 1904, când domnul Julius Bielz din Sibiu era anunţat de un prieten că "tocmai am admirat din Cristian Cetatea Râşnovului. Această ruină este deosebită şi oferă o perspectivă minunată."

La început de secol XX, publicul vizitator era extrem de dives. La 8 octombrie 1906, un elev în "clasa a doua civilă" a şcolii din Turcheş era adus "cu şcoala" în excursie la Râşnov. După un drum de două ore şi jumătate cu căruţa din Săcele până la Râşnov, elevii au urcat Dealul Cetăţii, după cum scrie fratelui său: "Ne-am suit la Cetăţuia de pe munte şi m-am mirat ce e acolo" - au vazut "o grămadă de case dărâmate şi întărituri care au fost la '48" şi, pentru 20 de cruceri, paznicul a lăsat două lămpaşe în fântâna seacă.

În comună, preocupările pentru înfrumuseţare sunt reflectate şi de amenajarea unei promenade în 1879, de către un colonel de cavalerie îndrăgostit de împărăteasa sa, cu al cărui nume denumeşte locul de plimbare: "Elisabethenpromenade".



Râşnovenii s-au înscris între pionierii sporturilor de iarnă din România. Începutul oficial a avut loc la 3 noiembrie 1905, când 35 de braşoveni şi 19 râşnoveni au înfiinţat prima societate de schi Kronstadter Schiverein (KSV). În 1909, KSV a organizat primul concurs de schi disputat în Transilvania şi Regatul României, un concurs de schi alpin la care au participat şi râşnoveni.

Râşnovul era punct de plecare şi pentru drumeţiile în Munţii Bucegi, iar cabana Mălăieşti a fost prima cabană din Bucegi şi una dintre cele mai vechi din Munţii Carpaţi. Ridicată de SKV (Siebenburgische Karpaten Verein) la o altitudine de 1578m, prima clădire a fost inaugurată la 29 iulie 1882. Adăpostul de lemn a ars în anul 1897, dar a fost refăcut după numai un an. 

La începutul secolului al XIX-lea, cu biserici renovate, şcoli moderne, hotel, comuna Râşnov devenise, aşa cum aprecia un călător ajuns aici, o "bucată de oraş". Din 1891, până la Râşnov ducea o cale ferată secundară (24 iunie 1891, deschiderea căii ferate Braşov-Zărneşti). De acum, legat de calea ferată Braşov-Budapesta-Viena, Râşnovul era mai aproape, prin drumurile de fier, şi de capitala Imperiului Austro-Ungar. În mai 1901, în apropierea gării, văduva râşnoveanului Mihail Copony deschidea un restaurant cu grădină, pe care l-a numit "Lumea nouă".

După Primul Război Mondial, viaţa comunei a reintrat în normalitate destul de repede. Mutat de istorie de la marginea imperiului în inima regatului român, destul de aproape de Capitală şi de reşedinţele de la Sinaia şi Bran, mizând în mod inspirat pe dezvoltarea turismului, Râşnovul a prosperat şi a fost recunoscut după numai 10 ani de la terminarea războiului ca Staţiune Climaterică.

În anuarul statistic al României Mari din 1924, comuna rurală Râşnov era prezentată ca "staţiune climaterică cu păduri de brad şi fag aflată la 676 m altitudine". În 1927, şi inginerul de mine V.I.Istrati descrie comuna Râşnov ca o "localitate climaterică unde se află şi ruinele unei vechi cetăţi": "Râşnovul este recunoscut ca o localitate cu aer bun şi fără curenţi şi cu deosebire prin  ieftinătatea şi înlesnirea traiului. Multă lume vine în Râşnov şi pentru frumoasele excursii ce se fac. Astfel cum am spus pe aci se face mai lesnicios urcarea la vârful muntelui Omul, 2056m (sic!) prin minunata vale a Mălăieştilor, 1575m, unde se găseşte o ospătărie; din această vale mergem de-a dreptul şi la Sinaia. Apoi pe muntele Bucşoiul 2494 m şi coborârea la Buşteni şi multe alte excursii".

Totuşi, statutul de staţiune climaterică, "care cuprinde întreaga comună politică Râşnov", compusă din 5.252 locuitori, din care 3.371 români, 1.790 saşi şi 91 maghiari, a fost primit abia în anul 1929, prin decizia Ministerului Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale.
În aceeaşi perioadă îşi are începutul şi staţiunea turistică "Pârâul Rece". După ce în 1929 armata română terminase lucrările la Drumul Reginei, o şosea care scurta pentru Regina Maria drumul dintre reşedinţele regale de la Sinaia şi Bran, în aprilie 1930, râşnoveanul Voicu Popa, maestru al Şcolii de Meserii din localitate, angajat al Căilor Ferate Române a deschis, după cum suna reclama publicată în ziarul "Carpaţii", "în faţa muntelui Postăvarul şi a stâncii Pietricica, exact la mijlocul noii şosele Predeal-Râşnov, un popas admirabil pentru vilegiaturiştii din Carpaţi, cu un restaurant, hotel şi un parc". Popasul purta numele "La Pârâul Rece".


Pentru dezvoltarea staţiunii turistice, autorităţile locale au înfiinţat "Oficiul local de cură şi turism Râşnov" şi o "Comisie locală climaterică", care în 1933 era condusă de primarul Anastase Veştea şi era compusă din Ioan Kraft, ajutor de primar, preotul Ioan Scurtu, preotul Nicolae Gogonea, Francisc Lin, ajutor de preot, Martin Krafft, director şcolar, Bratu Tipeiu, director şcolar, farmacistul Gustav Menning, învăţătorul Ioan Nan, avocatul Ioan V. Dobrescu şi Gheorghe Scurtu.

Fără a ava o mare faimă internaţională, Staţiunea Climaterică Râşnov începuse să atragă şi turişti din străinătate. În 1936, în "Tabloul despre numărul străinilor sosiţi în comună ca turişti sau sezonişti" apar 70 de persoane. Râşnovul a fost vizitat, pe lângă turiştii români, şi de turişti din Austria, Germania, Franţa, Italia, Polonia, Grecia şi Elveţia. Prima înregistrare era făcută în 20 mai 1936, iar ultima are "data probabilă plecării" 20 octombrie 1936. 

Din 1936, în Râşnov funcţiona şi un aerodrom. În 1939, acesta se afla în proprietatea Ţinutului Bucegi, însă Primăria Râşnov asigura "îngrijirea terenului de aterisaj şi asigurarea clădirilor de pe teren, precum şi paza".

O preocupare constantă a comisiei era publicitatea de care trebuia să se bucure Râşnovul turistic în presa centrală: "Frumosul şi recreatorul Râşnov de lângă Braşov, situat la poalele bătrânului "Buceciu", prezintă ochilor o privelişte încântătoare. Natura a fost darnică pentru această staţiune climaterică, înzestrând-o cu păduri, munţi, livezi, de jur imprejur. Publicul vizitator prin promenăzi, parcuri, cărări şerpuitoare îşi face obişnuita preumblare printre decorul brazilor. În localitate se găsesc restaurante, bine asortate şi confortabile, 2 ştranduri, teren de tenis şi de sport, cinematograf vorbitor, muzici".  

Cinematograful oraşului, "ASTRA", devenit în anii războiului cinema "Urania", avea instalat în piaţa centrală un difuzor. Prin acesta se transmitea muzică de pe discuri sau programul posturilor de radio.  

Însă cel mai savuros este caracterizat Râşnovul turistic chiar de oaspeţii săi. Astfel, pe spatele unei cărţi poştale din 18 mai 1920, Ionel scria prietenei sale, Stela, din Bucureşti:"Salutări din Râşnov. Aer bun, poziţii frumoase, mâncare bună, treabă chibzuită, mă văd expus la îngrăşat. Săruturi la toţi din partea mea. Cu toată dragostea, Ionel". În 1926, încântat de sejurul râşnovean, Tanţi îi scria arhitectului Ghiuşcu Dumitrescu: "Ghiuşculeţ drag, poate te aşteptai să-ţi scriu din Bran, la care am renunţat instalându-mă cu familia la Râşnov, unde e o localitate splendidă la poalele Bucegilor şi unde stau până la 1 septembrie. Eu fac dese curse cu maşina în împrejurimi, mă amuz de minune". În 1937, A. Turtan şi Mitică anunţau familia Ţepeş din Bucureşti că la Râşnov "camere nu se mai găsesc decât la margine, lipsite de confort" etc.

O poveste frumoasă oprită de comunişti
Această poveste frumoasă a Râşnovului interbelic a fost oprită cu brutalitate de izbucnirea  celui de-al Doilea Război Mondial şi apoi de instaurarea regimului comunist. Din păcate, în 1946 înregistrăm prima şi ultima deschidere a Staţiunii climaterice Râşnov din perioadapostbelică. La 27 iunie 1946, ziarul "Drum Nou" anunţa că la 15 iunie 1946 "s-a deschis staţiunea climaterică Râşnov". Primăria comunală, condusă de noul primar Nicoale Cimpoia, şi "Comitetul de înfrumuseţare al Râşnovului" se lăudau că au pusla punct problemele edilitare. el mai important era redeschiderea ştrandului comunal. Ştrandul d epe Valea Cetăţii, refăcut la iniţiativa Sindicatului Unit din Râşnov, ra pria activitate edilitară realizată după preluarea puteri politice de către comunişti şi fusese inaugurat de "tovarăşi" la 26 august 1945. Totul părea că reintră în normal, căci "Drum Nou" informa: "Zi de zi sosesc vizitatori din diferite părţi ale ţării".

Însă, în perioada comunistă, Râşnovului i se refuză dreptulde a deveni o importantă staţiune turistică, fiind numai o oprire de câteva ore penru turiştii interesaţi de vizitarea cetăţii. pensiunile turistice particulare au fost interzise. În perioada 1948-1989, în Râşnov, statul român a investit foarte puţin în turism, deşi se afla în imediata vecinătate a perlei turismului românesc montan, Poiana Braşov, şi a castelului Bran, pe care autorităţile comuniste îl promovau pentru turiştii străini ca fiind castelul lui Dracula. În Râşnov nu s-a ridiatîn perioada comunistă niciun mare hotel. A apărut numai un local, care avea şi câteva locuri de cazare, construit la poalele cetăţii, lângă vechiul ştrand. Restaurantul dat în exploatare în 1965 a fost numit de râşnoveni "Acapulco", deoarece în perioada respectivă rulase filmul cu Elvis Presley şi Ursula Andrews, în care starul se arunca în apă de pe o stâncă pe care clienţii glumeţi ai restaurantului râşnovean, cu multă imaginaţie, au asemănat-o cu stânca de lângă ştrand. în 1985, în articolul "Popas în burguri şi castele", publicat în "Magazin Istoric", Râşnovul nu apare mai mult decât o oprire într-un circuit turistic prin cetăţile Transilvaniei medievale: "În evul mediu, când transportul era anevoios (mai cu seamă pentru convoaiele negustoreşti), Râşnovul se afla la două zile de Braşov, aşadar constituia un loc de poas important. Şi astăzi însă - când acest rol a încetat -, o oprire la cetate, care adăposteşte un restaurant cu 268 locuri amenajat cu sprijinul O.J.T. Braşov, poate constitui un moment reconfortant, căruia împrejurimile cu livezi şi cu pâraie limpezi demunte îi dau un farmec aparte".  

Planul de industrializare intensivă a dus la transformarea comunei Râșnov în oraș încă din anul 1950. În noimbrie 1953, activiștii de partid le povesteau râșnovenilor, strânși în Căminul cultural orășenesc "Nicolae Bălcescu" de "vremurile când Râșnovul nu era decât un sat, în care stăpâni erau cei câțiva chiaburi. De Râșnov își aduceau aminte boierii numai când aveau poftă să-i viziteze vechea cetate și frumusețile naturii care-l înconjoară". Sigur că regimul democrației populare schimbase viața fostei stațiuni climaterice numai în... bine: "Au trecut numai câțiva ani de la eliberarea țării noastre de către glorioasa Armată Sovietică și Râșnovul e de nerecunoscut. În locul unui sat unde agricultura era îndeletnicirea de bază se află acum un orășel industrial. A fost construită o fabrică de scule înzestrată cu utilajul cel mai modern, se dezvoltă pe zi ce trece fabrica de jucării "Steaua Roșie", au fost deschise două magazine alimentare, unul de manufactură, a luat ființă o școală profesională metalurgică, iar în ultimii ani orășelul a fost radioficat".

După căderea comunismului, Râșnovul industrial a ajuns în stare de faliment. O lungă perioadă din viața orașului nimeni nu s-a preocupat de viitorul său. Nimeni nu s-a gândit că istoria Râșnovului poate să fie o sursă de inspirație pentru o strategie de relansare economică. Până în anul 2004, atât autoritățile locale, cât și locuitorii orașului, nu au mizat pe dezvoltarea turismului, deși aveau în vecinătate succesul economic obținut de locuitorii din Bran și Moeciu. Mai mult, lipsa de viziune a conducătorilor comunității râșnovene, iresponsabilitate angajaților Muzeului de Istorie Brașov și lăcomia unui cârciumar italian au distrus o bună parte din cel mai prețios bun al orașului: Cetatea.

Pe care am recuperat-o acum
Distrugerea cetății a fost oprită la 3 iulie 2008, când Primăria Râșnov a reluat în administrare monumentul istoric. La 27 mai 2010, Cetatea Râșnov a revenit definitiv și irevocabil comunității râșnovene. De acum, proprietarul secular, Râșnovul - Rosenau a redat istoriei cel mai de preț bun al său.
Cu trei ani înainte de recuperarea cetății, în anul 2005, pentru prima oară după 60 de ani, în Primăria Râșnov s-a vorbit despre reamenajarea orașului ca "Stațiune climaterică și turistică". Strategia lansată de noul primar, Adrian Ioan Veștea, avea un obiectiv extrem de îndrăzneț: crearea destinației turistice Râșnov. După mai mult de o jumătate de secol, Râșnovul turistic avea șansa recuperării istoriei.

Un aspect extrem de important pentru orice destinație turistică este calitatea sejurului din punct de vedre urbanistic, igienic, medical și al siguranței. În prima etapă a strategiei, în perioada 2005-2010, Râșnovul și-a asigurat cadrul normal de dezvoltare sănătoasă și condiția obligatorie pentru orice stațiune turistică: rețele de apă și canalizare noi, infrastructura rutieră modernizată, dezvoltare urbanistică controlată, măsuri pentru supravegherea stării de conservare a zonelor de protecție istorică și arhitecturală, sală de spectacole, cinematograf, locuri de joacă penrtu copii, parcuri, echipă locală de Salvamont, policlinică, ambulanțe, echipă locală de Pompieri cu mașini de intervenție. 
Încă de la început, Primăria Râșnov a urmărit o poziționare a destinației turistice în raport cu destinațiile concurente, o definire a locului pe care Râșnovul trebuie să îl ocupe pe piața națională de turism. 
În zona Brașov - Valea Prahovei, sezonalitatea turismului este accentuată și de faptul că promovarea destinațiilor se face aproape în exclusivitate pentru practicara sporturilor de iarnă, serviciile turistice alternative pentru petrecerea timpului liber fiind slab dezvoltate. Exact acest loc liber a devenit ținta Primăriei Râșnov.
În numai patru ani, în perioada 2008-2012, Primăria Râșnov a creat un portofoliu de evenimente culturale de nivel național și internațional, multe dintre ele inedite pentru România. Zilele orașului Râșnov, Festivalul Ecvestru, Festivalul de Artă Medievală "Curtea Comedianților", Festivalul internațional de reconstituire istorică "În numele trandafirului", Festivalul internațional de Film Istoric, Festivalul pentru copii "JocMania", Sărbătoarea Rozelor, formează o agendă turistică care are continuitate și este o formulă de promovare turistică deosebit de eficientă. În același timp, Primăria Râșnov a investit în protejarea patrimoniului cultural. S-a început restaurarea cetății medievale, a fost obținută o finanțare europeană pentru reamenajarea centrului istoric al orașului, Marktplatz-ul de altădată, ca zonă pietonală, vechea casă de cultură a fosr recuperată, în cetate și la sediul primăriei au fost organizate două centre de informare turistică.

La 25 august 2009, Râșnovul a devenit primul oraș turistic din România prmovat cu fonduri europene. apoi, la prima participare a Râșnovului la un târg de turism internațional (15-18 octombrie 2009, București), Direcția de Cultură a orașului Râșnov (înființată în decembrie 2008) a lansat cele două componente ale brandului turistic local: Cetatea care trăiește
 și Trandafirul.
Acest brand a fost îmbogățit de curând cu o realizare unică în România: baza olimpică pentru sporturi de iarnă. La 16 iulie 2009, printr-un parteneriat între OMV România, Federația Română de Schi și Biatlon și Primăria Râșnov, pe Valea  Cărbunării s-a început construirea primului centru de sărituri cu schiurile la standarde internaționale din România. Baza a fost terminată în toamna anului 2012. Lângă trambuline, Primăria Râșnov a construit o bază olimpică de biatlon, cu sprijinul Ministerului Turismului și Dezvoltării Regionale. Investiția a fost inaugurată la 30 septembrie 2010.